The Path Between the Seas: The Creation of the Panama Canal, 1870—1914 – David McCullough

Americanii-s de vina….

Scrisa in 1977, aceasta carte spune povestea constructiei Canalului Panama si, partial, despre cum americanii au ajuns cei mai tari din lume. Si cum francezii nu au reusit asta. La sfarsitul anului trecut am calatorit prin America Centrala si un incident nefericit ne-a adus pentru 2 zile in Panama, in loc de 2 ore. Pe loc mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre tara asta. Stiam doar unde se afla pe harta si care este capitala. Am plecat de acolo, convinsa ca trebuie sa aflu mai multe despre aceasta tara si despre America Centrala in general. Cartea este great! Totally recommend it! Foarte bine documentata, foarte multe detalii si referinte istorice, pune lucrurile intr-un context mai larg decat simpla constructie a unui canal. Usor biased in favoarea ameiricanilor, dar inca n-am intalnit o carte scrisa de un american care sa nu fie asa 🙂

Cartea a castigat main multe premii, este des recomandata in cercurile indreptate catre astfel de lectura (definitely not 50 Shades of Grey-type):  National Book Award in History, Francis Parkman Prize, Samuel Eliot Morison Award, Cornelius Ryan Award, etc.

Pagini: 698 (depinde de editie), 80 fotografii. Eu am citit versiunea Kindle.

Iar David McCullough, am citit ulterior, este chiar tare: „David Gaub McCullough born July 7, 1933) is an American author, narrator, historian, and lecturer. He is a two-time winner of the Pulitzer Prize and the National Book Award and a recipient of the Presidential Medal of Freedom, the United States’ highest civilian award.”

(Sursa: Wikipedia)

Si un filmulet despre David McCullough:

A woman in Berlin – Anonymous

Un jurnal pe care nu ai vrea sa-l scrii niciodata

De curand am vizitat Berlinul si intr-un muzeu mi s-a lipit de mana o carte: A woman in Berlin. Nu auzisem nimic de ea, pur si simplu imi doream sa mai citesc ceva cu incarcatura istorica, sa mai prelungesc putin povestea. Asa ca inca de pe drumul de intoarcere m-am apucat. Si n-am mai putut s-o las din mana.

„A woman in Berlin” este jurnalul unei femei care povesteste cu lux de amanunte propria experienta din timpul ocuparii Berlinului de catre victorioasa Armata Rosie, la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Lupta pentru supravietuire, perspectiva mortii, rautatea vecinilor, violurile repetate ale rusilor. Un iubit disparut, singuratatea, mizeria din pivnita de adapost, asumarea unei „protectii” rusesti in schimbul mesei de pranz. Vinovatia, supravietuirea, speranta. O carte greu de digerat, care m-a facut inca o data sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma plang din orice (ok, m-a tinut doar doua zile :)).

Publicata pentru prima data in 1954, cartea a fost aspru criticata de catre publicul german (fiind considerata a pata onoarea nemtilor) si retrasa de pe piata. Autoarea cartii a fost dezvaluita multi ani mai tarziu ca fiind Marta Hillers, iar cartea a fost republicata dupa moartea acesteia, in anul 2003.

„Were we brave? Most people would probably say we were. . . . I have to rethink my ideas about heroism and courage under fire. It’s only half as bad as I thought. Once you’ve taken the first step, you just keep charging ahead.”

Ilse and I hastily exchange the first sentences: ‘How many times were you raped, Ilse?’ ‘Four, and you?’ ‘No idea, I had to work my way up the ranks, from supply train to major.’

Lucian Boia – De ce este Romania altfel?

Un „altfel” neobiectiv

Lucian Boia – De ce este Romania altfel?

Am pus mana pe „De ce e Romania altfel?” pentru ca auzisem ca este una din cele mai vandute carti din Romania. In plus, stau destul de prost la capitolul istorie, oricare ar fi ea. Asa ca in vacanta de Craciun am citit aceasta carte. Am aflat ulterior ca i-ar fi adus faima istoricului Lucian Boia. Se poate, desi nu stiu daca e de bine sau de rau acest lucru. But who am I to judge?

In ce sens „altfel”? Cu cine ne comparam? Am trait pe tot parcursul cartii cu sentimentul ca Boia a ales in mod expres momente din istorie pe care le-a insiruit parca scoase din context, doar ca sa scoata in evidenta partea negativa a Romaniei. Nu am crezut niciodata ca Romania este cea mai tare, dar nici ca este cea mai varza. Oportunista, lasa sau predispusa la compromisuri. Cred in contiuare ca fiecare popor are tara pe care o merita, dar nu m-as grabi sa zic ca Romania este urmarita de blestem, asa cum insusi Boia se intreaba.

S-ar fi spus ca acest eseu ar fi fost o masluire editoriala, special fabricata pentru a vinde. Ba chiar s-a spus ca titlul nu ar apartine autorului, ci editurii. Nu stiu ce sa zic, dar consider ca domnul Boia si-a asumat un mare risc, istoric fiind, si publicand un text atat de plin de judecati. Din putinele mele cunostinte de istorie, am inteles ca aceasta este obiectiva si factuala. Ceea ce nu pare deloc in „De ce este Romania altfel?”.

Cred ca raman la Neagu Djuvara.